SAVE amintiri și LOAD în lut 💾

Am fost de curând la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea facultății, dar nu m-am dus doar cu emoții, ci și cu 50 de floppy disk-uri (… da, discheta aceea în care salvam fișierele și speram să nu se strice exact când aveam mai mare nevoie), pe care le-am oferit cadou cu mare drag foștilor mei colegi.

Un coleg m-a întrebat cum mi-a venit ideea ?! Sincer, “m-am activat” când au început discuțiile despre ce cadou să pregătim domnilor profesori…Mă sâcâia gândul ca noi vom ramane probabil cu câteva poze și da, pentru unii sigur e suficient, dar uneori pozele le uitam într-un fișier …Creativă din fire, a început “procesorul” meu din cap…

… să fie ceva care să ne lege de anii de facultate și să ne întoarcă puțin în timp… ceva care să păstreze amintirea acelor ani pentru multă vreme, nu ceva efemer sau consumabil… ceva ușor de transportat, pentru că unii au venit cu avionul (nu personal, dar cine știe, poate la următoarea întâlnire 😊)… și ceva util, pentru că în ziua de azi „funcționalitatea” bate uneori chiar și nostalgia.

M-am tot gândit la ce aveam noi în comun în perioada facultății… și uite așa, mi-am amintit de discheta în care salvam fișierele și speram să nu se strice exact când aveam mai mare nevoie? 😊 ….Așa au apărut cele 50 de floppy disk-uri din ceramică . Nu-i asa ca bifeaza toate  cerintele?

Sunt nostalgice, sunt durabile pentru că le-am ars în cuptor ceramic la temp de peste 1100°C, nu ocupă mult loc în bagaje, și se pot folosi ca suporturi de pahare, sa protejeze suprafata biroului atunci când ceaiul (sau cafeaua) e încă fierbinte.

Dar până să ajungă la forma finală, au trecut prin mai multe etape:  modelarea, uscarea, șlefuirea, biscuitarea, glazurarea și arderea finală, care fixează glazura și conferă obiectului rezistență. 

Experimente cu oxizi de fier și mangan, combinații de culori și glazuri

Glazurarea a fost, de departe, una dintre cele mai provocatoare etape. Am făcut mai multe variante de culoare, pentru că nu voiam să risc întregul proiect bazându-mă pe o singură combinație, mai ales că nu mai aveam suficient timp pentru teste.

Eu am rămas cu două dischete din categoria „așa a vrut autorul”.

Și am mai rămas cu o stare de euforie, ca atunci când te întâlnești cu un prieten bun pe care nu l-ai mai văzut de mult, te așezi la masă și povestești… Am reîntâlnit niște oameni RARI. Eram sigură că îi voi regăsi realizați și „așezați la casele lor”, dar i-am găsit atât de calzi și prietenoși, încât i-am poreclit RARI… Pentru că, în ziua de azi, mai ales după 20 de ani, oameni realizați sunt mulți, dar oameni calzi sunt din ce în ce mai puțini…

Și încă ceva…am convingerea ca am ales bine acum 20 de ani această specializare, chiar dacă astăzi sunt într-un domeniu cu totul diferit. Pe mine, ultimii ani m-au purtat spre Școala Populară de Arte “Titel Popovici”, spre cursuri și tabere de ceramică. Acum nu mai lucrez cu programe și coduri, ci cu lut, forme, texturi și culori.

Poate că, până la urmă, nu m-am îndepărtat chiar atât de mult de ceea ce am învățat atunci. Doar am schimbat instrumentele. Și biroul cu atelierul 😊 Se pare că am rămas tot cu SAVE și LOAD ….SAVE amintiri și LOAD în lut.

Iar cei care nu au reușit să ajungă la întâlnire, dar își doresc o dischetă, să mă anunțe. Mai fac câteva și le voi «coace», printre clopoțeii și brăduții de Crăciun. 😊

LutLandia – lucruri făcute cu mâinile, dar mai ales cu sufletul. 🤎